Dragul meu,

visez de ceva timp să îți scriu aceste rânduri așa că am lăsat deoparte câteva clipe de visare în noaptea aceasta ca să pot povesti cu tine.

Știu că atunci când vei citi, mă vei înțelege mai bine și poate vei simți o picătură în plus din dragostea mea.

birthday boy

În urmă cu câteva zile am sărbătorit 3 ani de îmbrățisări și 3 ani de lapte, de minuni neintrerupte si de bucurii. Trei ani în care te-am ținut strâns la piept și am încercat să te hrănesc cu ce aveam mai bun, cu lapte și dragoste. Apoi, când mi-ai cerut iar, ți-am povestit cum ai crescut băiat puternic și că de acum dragostea mea îți va fi de ajuns. Am dat laptele pe lupte și viața părea să continue ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
În mine însă s-a dezlegat încet un potop de lacrimi…

Aș fi vrut să fi tu acela care să vină și să îmi spună că a crescut, că e un băiețel puternic și nu mai are nevoie de lapte de la mami. Dar am obosit în așteptarea mea. Mi-am pierdut eu puterea de a continua așa că te-am rugat pe tine să mă ajuți să mergem mai departe.
Am avut un timp atât de minunat împreună și m-ai învățat atât de multe!

Cu tine la sân am învățat că alăptarea e o luptă și nu e întotdeauna ușor să câștigi. Cu tine am învățat ce e mastita și cum poți să o tratezi fără antibiotice, cum să trec prin pusee de creștere și cum să caut poziții mai bune de supt.
Tot de la tine am învățat că dorm mult mai bine când mă simți aproape și că alăptarea nu cunoaște ceas.

Apoi a venit rândul tău să înveți. Să simți cum dintr-o dată laptele se schimbă și ceva nu mai e la fel. Cum mamei tale îi crește o pâine rotundă pe burtă și îi vine tot mai greu să te lase la sân. Dar ai rezistat și nu ai renunțat nici măcar o clipă. Și au trecut lunile și a venit iar laptele. Dar de data aceasta trebuia să îl împarți cu altcineva. Te-ai adaptat și atunci, ai așteptat când te rugam să aștepți iar atunci când te rugam să lași pe mai târziu m-ai înțeles.

Îmi era greu să mă uit în ochii tăi cafenii și să îți spun că mami nu poate acum și că îți va da mai târziu, dar stările lăuntrice mă transformau într-un vulcan în clocot și nu voiam ca lava să dea peste și să te mistuie.
Au fost și zile când m-am crezut mai puternică decât eram și au căzut stropi fierbinți peste tine. Îmi pare tare rău pentru ei. Mă rog acum ca dragostea mea să fie suficient de înaltă și de adâncă încât să poată vindeca rănile ce ți le-am făcut atunci.
Aș fi vrut să învăț cum să îmi reînnoiesc puterile, să zbor ca vulturii și să te pot purta mereu sub aripi. Dar nu am ajuns acolo, așa că a trebuit să învăț cum să te port pe aripi și mai apoi să te las să zbori singur.

Da, e vremea în care tu zbori singur. Brațele mele vor fi tot aici să te ajute, să te poarte mai sus sau doar să te țină la adăpost. Dar mângâierile mele nu vor mai mirosi a lapte… Dragostea mea nu se va mai împleti cu lichidul alb și binefăcător care să te ajute să crești pe dinăuntru și pe dinafară. Eu voi fi tot aici însă, lacrimă legănată cu zâmbet, zâmbet legănat cu lacrimă, gata să te iubesc oricând.
Am ajuns aici împreună și chiar dacă pieptul meu va fi doar un culcuș moale, tot împreună vom învăța să dezlegăm izvoarele iubirii care ține de cald, de foame, de sete….

Te iubesc întâiul meu născut și îți mulțumesc că mă iubești și tu!

 

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

Publicitate