Desi a trecut mult mai mult timp decat mi-as fi imaginat, a venit in sfarsit vreamea sa continui ceea ce am inceput in urma cu cateva luni.
Simt ca unele lucruri se cern, altele se aseaza mai adanc conturandu-se niste principii solide care ma insotesc in felul meu de a vedea lumea.

Dar cum timpul meu tot limitat ramane, intre doua treziri sau trei batai de tobe, voi trece numai decat la principii.

 

4.Breast milk is the superior infant food.
Cred in laptele matern ca si hrana ideala pentru nou-nascutul ce tocmai a simtit primele adieri ale lumii. Beneficiile lui sunt nenumarate, oamenii de stiinta inca incearca sa ii descifreze compozitia si raman minunata de fiecare data cand vad cat de perfect se imbina toate, cat de in detaliu a fost gandita si cea mai mica molecula, pentru a sustine mica suflare.
Sunt numeroase studii care arata beneficiile aduse de laptele matern si simt ca nu as reusi sa le cuprind aici, asa ca las doar un link in care sunt adunate o parte din ele.

 

5.For the healthy, full-term baby, breast milk is the only food necessary until baby shows signs of needing solids, about the middle of the first year after birth.

Ca sa ducem o viata frumoasa si sanatoasa avem nevoie de un corp sanatos, iar un corp sanatos are nevoie de mancare sanatoasa si de un sistem imun puternic. Poate ca nu putem controla obiceiurile alimentare ale copiilor nostri atunci cand vor deveni adulti dar cu siguranta ii putem ajuta sa isi construiasca un sistem imunitar bun atat timp cat sunt langa noi. Iar ca un sistem imunitar sa fie puternic are nevoie de un sistem digestiv puternic, care sa fie lasat sa se maturizeze. Iar acea maturizare incepe in primele 6 luni dupa nastere. In fapt, are nevoie sa nu primeasca lapte praf sau alti inlocuitori pt laptele matern ca intenstinul sa fie virgin. Si apoi are nevoie sa nu ajunga in el alte materii ce ar putea trece prin „lealky gut”, stare care se pastreaza pana in jurul varstei de 6 luni. Asa ca, un start bun pe care il putem da copiilor nostri e sa ii ferim de diversificarea timpurie si sa incercam, atat cat cunoastem, sa ii hranim cu mancare cat mai neprocesata, adecvat varstei lor.
Dar cum un bebelus nu e robot, el nu poate si supus tabelelor si normelor rigide. Unii se pot arata pregatiti putin inainte de 6 luni, altii au poate nevoie de 9 sau chiar 12 luni pentru a incepe sa manance. Ceea ce noi, ca si parinti, trebuie sa stim, sunt semnele care ne indica faptul ca el e gata sa faca cunostinta si cu alte surse de hrana.

 

6.Ideally, the breastfeeding relationship will continue until the baby outgrows the need.

Alaptarea, e o nevoie, atat emotionala cat si fiziologica (suptul); iar orice nevoie care e implinita ajunge la timpul ei sa dispara.
Cred in calea naturala a autointarcarii, dar mai cred ca suntem destul de departe de regulile naturale. Cred ca am fost mult afectati de societatea moderna si uneori e greu sa ne reprogramam mintea si paradigmele.
Studiile antropologice arata ca varsta medie a intarcarii e 4 ani iar unii copii se pot intarca mai devreme, la 2 ani, sau mai tarziu, la 7 ani. Dar fiecare copil e unic, si fiecare nevoie e diferita. Alaptarea pana cand copilul renunta nu duce la dependente sau traume ci ajuta copilul sa creasca independent si sanatos din toate punctele de vedere. Alaptarea prelungita e un dar pe care putem sa il facem copilului nostru, dar e bine ca darul sa fie facut de bunavoie si nu constranse de teorie. Alaptarea e, sa nu uitam, un drept al copilului. E bine ca sa il dam cu pace si liniste, cu bucurie iar atunci cand, oricat am incerca sa il pastram asa, nu reusim, cred ca relatia mama copil are mai multe de beneficiat in urma unei intarcari ghidate de mama, cu blandete, respect si dragoste. Dar personal cred ca aceasta intarcare poate fi considerata abia dupa ce copilul implineste 2 ani si doar daca el „colaboreaza” cu propunerile noastre de intarcare.

Oricat am incercat sa ma obisnuiesc cu firescul autointarcatului, fiinta mea nu a putut duce atat de mult. Avand in spate si experienta tandemului, reactiile primare antagonice atat de puternice m-au facut sa consider intarcarea blanda ca o solutie mai potrivita pentru noi. Desi stiu ca mama ca uneori e bine sa renunt la mine si asteptarile mele, sunt de parere ca nici postura de mama-martir nu ajuta. E bine sa te daruiesti total copilului, dar de buna voie si cu bucurie. Cand acestea dispar eu cred ca o solutie de compromis poate ajuta.
Pentru noi intarcarea blanda a fost o solutie. Abiel implinea 3 ani, avea deja pauze de cateva zile, dar eu nu ma vedeam alaptandu-l dincolo de varsta aceasta. Asa ca atunci cand a mai cerut i-am explicat de ce nu mai primeste si am incercat sa ii transmit dragostea mea in alte moduri. Nu e usor si uneori e mai solicitant decat alaptarea in sine dar poate fi o optiune atunci cand simti ca esti la capatul oricaror disponibilitati si orice alta solutie esueaza.

[va urma]

Publicitate