Psalmul 126

„Un cântec de pelerinaj
1.Când Domnul i-a întors acasă pe captivii Sionului, parcă visam.
2.Atunci gura ni s-a umplut de râsete și limba noastră – de strigăte de bucurie; atunci se spunea printre neamuri: „ Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
3.Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, de aceea noi suntem bucuroși.
4.Întoarce-i acasă, Doamne , pe captivii noștri, ca pe niște torente din Neghev.
5.Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie.
6.Cel ce merge plângând, ducându-și traista cu sămânță, va veni acasă cu strigăte de bucurie, ducându-și snopii.”
(Traducerea NTR)

9074799033_14fea907dc_k
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~
Psalmul 126
(a se citi cu bucurie)

Războiul meu m-a prins departe

încă dinainte de-a mă naşte
învăluindu-mă cu cenuşiul lui pământiu.

Inima mi-a crescut deformată
fără un ochi şi fără o toartă
de care să mă prindă prietenii.

Aştept amuţită Omul care face operaţii pe inimă închisă

care s-o pornească în căldura mâinilor lui
şi să-mi frângă lanţurile în îmbrăţisări.
Până atunci
mai seamăn (cu) câte o lacrimă ciungă
ca să-mi alung praful dintre picioare
şi parcă visez la cântări şi strigăte de bucurie.
Până atunci
mă scald în râul de la miazăzi
şi mă rog să mă aducă Domnul înapoi lângă mine.
~~~~~~~~~~~~~~~~
 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Prietenilor mei, de aproape şi de departe, fără de care aripile cuvintelor mele ar înceta să se frângă.
(Mulţumesc Emilia şi Doina&Cristi)
Anunțuri