Am citit în multe cărţi de creşterea copiilor despre felul în care ei copiază exemplul părinţilor dar parcă abia atunci când litera se transpune în realitate lucrurile devin palpabile şi convingătoare.
Am inceput să îi las pe copii să înveţe singuri, încercând doar să le ofer eu cel mai bun exemplu. Astfel au învăţat de mici să salute, deşi e drept că nu dau întotdeauna „bună ziua” dar asta fiindcă ei sunt încă reţinuţi în interacţiunea cu străinii. Dar cel mai mult mă înseninez când ii aud spunând „mulţumesc” deşi rareori i-am îndemnat să o facă. Uneori îi întrebam dacă vor să mulţumească iar dacă nu o făceau mulţumeam eu în locul lor. Acum spun ei singuri, nu întotdeauna evident, dar acasă o fac foarte des, ceea ce mă încurajează că o dată cu maturizarea lor vor spune şi mai des „mulţumesc” şi asta pentru că ei chiar se simt mulţumitori.

Dar azi a fost cireaşa de pe tort. Datorită dinamicii încă haotice, la noi în casă se zice mai rar „săru mâna pentru masă”, dar se pare că au fost suficiente dăţi în care copiii mei să audă aceste cuvinte. De unde ştiu? După o mare farfurie de quinoa cu mere Abiel s-a ridicat de la masă apoi s-a întors uşor înspre mine şi cu un zâmbet ştrengăresc mi-a zis „săru mâna pentru masă, mami” şi a plecat mai departe. Ei bine, după o astfel de întâmplare ştii că toată muncă de părinte e minunată, că merită fiecare efort şi că răsplata e pe măsură.

Evident că am avut parte şi de celălalt revers al medaliei. Copiii preiau fiecare lucru, din păcate şi cele rele. Într-o altă zi, mai sumbră şi cu nori (da, sunt şi zile din acestea când eşti părinte) m-am trezit strigând la Abiel să nu mai strige.  Când am închis gura mi-am dat seama de absurditatea situaţiei. Greşisem cu siguranţă, strigasem şi Abiel preluase comportamentul de la mine şi oricât voi încerca eu să corectez acest comportament la el, oricât îl voi ruga să nu mai strige ştiu că această situaţie va dispărea abia după ce eu voi înceta să mai strig. Lucrez la asta şi sper în curând să nu mai fie. Ştiu că trebuie să nu mai fie, pentru că un creştin plin de Duhul Sfânt, aşa cum îmi doresc să fiu şi eu, e plin şi de roadele lui: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, stăpânirea de sine, bunătatea….

Cum v-au surprins azi copiii voştri?

Anunțuri