Pilda datornicului

MATEI 18 (traducerea NTR)

21Atunci Petru a venit la El și L-a întrebat: – Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?

22Isus i-a răspuns: – Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

23De aceea, Împărăția Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-și pună în ordine socotelile cu sclavii săi.

24Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți.

25Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.

26Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat și i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!

27Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.

28După ce a ieșit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: – Plătește ce-mi datorezi!

29Atunci confratele său a căzut la pământ și i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti!

30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator.

31Când confrații acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

32Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: – Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!

33Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, așa cum am avut milă și eu de tine?

34Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.

35Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertați fiecare, din inimă, pe fratele vostru.”

DSC_0729

Am mai vorbit despre copii ca şi semeni ai noştri aici. Dar când am citit această pildă din Biblie mi s-a părut atât de grăitoare că nu am putut să nu o împărtăşesc şi cu voi.

Copiii ne sunt mereu aproape, ei ne ştiu cei mai bine şi faţă de ei nu ne putem ascunde. Biblia vorbeşte rareori specific despre creşterea copiilor, dar cred ca principiile şi adevărurile din ea se aplică atât de bine şi la copii. Odraslele noastre sunt şi ei oameni, vârsta lor nu îi face cu nimic mai nevrednici de respectul şi înţelegerea noastră. Aşa că atunci când Petru îl întreabă pe Domnul Isus „de câte ori să iert pe fratele meu care a păcătuit faţă de mine?” cred că întrebarea aceasta poate la fel de bine să fie despre copiii noştri. De câte ori să îi iertăm când ne greşesc? De şaptezeci de ori câte şapte sau altfel spus nenumărat, fără a le ţine socoteală de câte ori au greşit.

A ierta nu înseamnă că nu ne rămâne responsabilitatea de părinte de a le arăta ce este bine şi cum poate fi corectat, dar să nu uităm că noi trebuie să facem lucrul acesta în dragoste, cu blândeţe şi încercând să înţelegem care a fost sursa greşelii lor. Iar a fi părinte, a învăţa şi a corecta e un mod de viaţă, copiii văzând in primul rând din comportamentul nostru ce e bine sau rău şi cum să se comporte în multele situaţii în care îi aduce viaţa.

Când mă uit însă la cei doi datornici îmi pare că de atâtea ori, eu – cel căruia i s-a iertat nespus am fost atât de iute în a-l judeca pe copilul meu, fără a-i oferi iertarea din inimă, plină de compasiune faţă de neajunsurile sale. Cum altfel să înveţe copiii noştri să ierte dacă noi nu le oferim iertarea, acea iertare adâncă, plină de dragoste şi plină de înţelegere faţă de nevoile lor?

Ps: mulţumesc copiilor mei, care s-au jucat atât de frumos împreună, oferindu-mi răgaz să aştern aceste cuvinte

Anunțuri