Ca și părinte, în creșterea copiilor mei, am încercat să mă gândesc mereu la Tatăl meu și felul în care El mă crește pe  mine. Azi am înțeles că oricât aș cunoaște la nivel teoretic despre Tatăl meu nu îmi este suficient. Cuvântul Lui este un scut atunci când simțim că viața ne este atacată și o candelă atunci când avem nevoie de călăuzire, dar în momentele acelea de răscruce, când ești atât de adânc că nu se văd nici norii măcar, doar brațul Lui te mai poate aduce la liman. Doar experiența dragostei Lui de Tată te poate ridica, liniști și ajuta să continui.

Image

(sursa)
Mă gândesc la Psalmul 84:5
”Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuiește încrederea”

Cum poți să îți pui tăria în cineva pe care nu îl cunoști din adânc, pe care nu l-ai simțit și în brațele căruia nu te-ai cuibărit? Poți să te încrezi în cineva care nu ți-a ascultat vorbele, care nu a venit când l-ai chemat, care nu ți-a răspuns când ai plâns? Ca să am încredere în Dumnezeu trebuie să îl fi avut aproape, foarte aproape, să îl fi văzut împlinindu-mi nevoile.

Mă gândeam de câte ori vin copilașii mei să îi iau în brațe și cât de puțin caut eu brațele Lui…

Dar ca și părinte, am învățat că Tatăl meu e acolo de fiecare dată când îl chem, îmi ascultă fiecare plâns și mă mângâie, iar copiii mei cu siguranță au nevoie și ei de aceasta. Iar eu ca și mamă sunt cea mai tangibilă exprimare a dragostei lui Dumnezeu la vârsta lor de acum. Da, nu sunt perfectă și nu voi putea să le împlinesc nevoile așa cum Dumnezeu o va face, dar pot să îi ajut să aibă încredere că un părinte, mai ales cel ceresc, va veni de fiecare dată în împlinirea nevoilor lor.
Cred că eu ca și mamă pot să îi ajut să îl cunoască pe Dumnezeu și dragostea Lui față de ei, pot să îi ajut să aibă încrederea că Tatălui lor ceresc îi pasă de ei până la cel mai mic fir de păr și e gata oricând să îi ajute.
CUvintele ajută și copiii mei au nevoie să Îl cunoască pe Dumnezeu așa cum e El descris în Biblie, dar cele mai adânc înrădăcinate adevăruri sunt cele pe care le simțim până în adâncul ființei noastre.
M-a marcat adânc ce scrie apostolul Pavel în I Tesaloniceni 2:7
”Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii.”(NTLR)
sau varianta din engleză:
”But as apostles, we could have demanded help from you. After all, Christ is the one who sent us. We chose to be like children or like a mother[a] nursing her baby. ” (CEV)

Azi vreau să fiu mama plină de blândețe care își ascultă copiii ori de câte ori au ceva de spus, care își face timp oridecâte ori ei o cer, gata să îi țină în brațe atât cât au ei nevoie.
Dar ca să pot face toate acestea știu că am eu în primul rând nevoie să accept dragostea Lui necondiționată față de mine și să înțeleg că El e ÎNTOTDEAUNA prezent pentru mine.

Anunțuri