Pe unde v-a găsit pe voi primăvara?

Noi ne-am scuturat cojoacele la Moara de vânt. Eram prea sătulă de betoane şi pavaje aşa că ne-am urcat în maşină. Am lăsat Clujul în urmă şi am poposit la marginea Făgetului. Totul bine şi frumos până la indicatorul ce ne spunea că mai avem 2.5km până la zooparc. De acolo a început lupta cu noroiul. Drum de ţară, cu pante primitoare şi zăpada ce hrănea acum ţărâna. Ne-am luat la trântă şi am câştigat premiul: o plimbare printre animale.

Deşi ferma nu a avut timp să înverzească şi să înflorească, tot am avut parte de o privelişte cu mult mai frumoasă decât dealul din spatele blocului.

Abiel a fost tare interesat de animale. A fost mai reţinut cu unele, mai îndrăzneţ cu altele, fugind în stânga şi în dreapta, călcând prin cele mai mari noroaie a gustat soarele şi viaţa din plin.

S-a uitat mirat la fazanii foarte coloraţi, a fost în mediul lui la găini, cocoşi şi alte orătănii, că doar erau prieteni de multă vreme.

 

Hanna a savurat şi ea plimbarea de la înălţime. Cum altfel decât în boba, îmi era milă să o las să se lupte cu noroiul sau cu ultimele straturi de zăpadă.

 

 

Am găsit poneii, lama, cerbii şi căprioarele. Le-am hrănit puţin şi cei mai curajoşi au împărţit şi câteva mângâieri.

 

Am trecut şi prin grajd să salutăm ieduţii şi mieluşeii. Abiel a fost puţin intimidat de cal, nu cred că şi-l imaginase atât de mare. Ar fi fost interesant să vadă o vacă, dar cum noi preferăm laptele de capră, ne-am bucurat că au fost din belşug pe acolo.

Ne-am împrietenit şi cu maimuţica Luiza. Deşi ni se terminase mâncarea din găletuţă, ne-am scotocit prin buzunare şi am găsit nişte covrigi rătăciţi pe care ea i-a înşfăcat cu mare viteză.

Nu am putut rata nici plimbarea cu poneiul. Reticent la început, Abiel s-a dovedit un adevărat călăreţ:

 

 

Ne-am dat puţin în leagăn, ne-am jucat cu nişte iepuraşi micuţi ce stăteau în curte la soare şi ne-am oprit să salutăm şi pisica sălbatică. Nu am plecat fără suveniruri, fiindcă pisica a ţinut neapărat să îi lase lui Abiel un autograf pe mâna stângă.

 

A fost bine să ne scoatem la aer puţin, ne amorţiseră prea mult ochii şi urechile toată iarna.  Şi sper că ne vom mai înfrupta curând din aerul cald de acolo. Trebuie să ne întoarcem ca să testăm locul de joacă ce acum era în construcţie.

Iar voi, când ajungeţi prin Cluj, merită să le faceţi o vizită!

Anunțuri