Prima mea leapsa, mai bine zis prima mea imbratisare pe blog, de primit si dat mai departe… Multumesc Sakura pentru ea! Mi-a prins bine sa ma gandesc o clipa la melodiile ce m-au insotit in momentele frumoase din viata mea.
Am multe amintiri in care mirosurile se intrepatrund cu notele muzicale si cu imaginile neclare ale unui loc mai mult sau mai putin indepartat. Nu am stat sa sap prea adanc, asa ca muzica va fi cea care s-a agatat de amintirile mele mai recente.

 

Prima care mi-a venit in minte a fost melodia cu care il linisteam pe Abiel, de cand era doar un pui de om. De multe ori o cantam in masina, impreuna cu V…. E asa de fain acum sa il aud si pe Abiel cantand-o: „iubirea ta-ta „. Am ales-o inconstient, instinctiv as zice… Abia mai tarziu ne-am dat seama ce cantam de fapt, un mesaj ce era adanc legat de fiinta noastra. Iubirea Tatalui nostru ceresc ne urmarea si ne conducea mai ales in momentele cand Abiel avea nevoie de si mai multa iubire. Iar iubirea Tatalui era in adanca legatura cu Abiel a carui nume inseamna „Dumnezeu e tatal meu”.

 

Dar sa revenim la amintiri cu parfum de … vremuri dulci si nu foarte indepartate.

Eram in ultimul an de facultate, an ce l-am impartit cu multe evenimente, primul din ele fiind inceputul relatiei mele de dragoste cu Vicentiu.

Si in ciuda frigului cu care nu era obisnuit, a rezistat eroic si mi-a cantat urmatoarea piesa: Do I Trust You Lord – Twila Paris. Mesajul ei a ramas cu mine in lunile cat am stat in Franta, in timpul licentei sau in timpul pregatirilor de nunta. Si acum ma urmareste si ma incurajeaza!

 

Si ca sa revenim la amintirile mai recente si mai prezente aici pe blog, Nasterea Hannei, am sa va spun care a fost si cantecul nasterii ei…
Ne-a luat ceva timp pana sa decidem ca Hanna se va naste acasa… Am cautat, am citit, ne-am pregatit… dar cand am luat decizia stiam ca asa se va intampla. Stiam si ca va uimi pe multi, iar altii se vor uita cu inifinta mirare la noi. Alesesem asa in primul rand pentru noi, pentru familia noastra dar mi-ar fi placut ca sa transmit si un mesaj in toate ceea ce urma sa se intample.

Asa ca in seara cand am auzit cantandu-se Nu voi muri, cuvintele ei mi s-au cuibarit asa de adanc in inima ca m-au urmarit multa vreme.

Nu, nu credeam ca moartea e o optiune, doar moartea conformarii mele era la mijloc.

Si asa cum stiti, am trait si am povestit minunea nasterii, o minune de care ar trebui sa aiba parte fiecare familie!

 

Iar ca si bonus, mai am o piesa care imi place mult, care se leaga tot de viata noastra de familie.

La sfarsit, cand imi pare ca am spus totul si am facut totul, oare ce ramane in urma?

When all is said and done 

Anunțuri