Îmi picuri pe degete har

Pe mâinile adânc înălţate trimiţi slavă, sfinţenie…

Şi când se prăvălesc frunzele sau învie pământul

Ferestrele Împărăţiei stau deschise pentru braţele mele

Pentru cocorii răsuflărilor mele.

Ferestrele Tale se deschid largi şi adânci

Tu Îţi reverşi mantia albă – prezenţa Ta îmbibată cu slavă

Îmi ridic ochii să treacă dincolo de ferestre să Te vadă

Să te guste dulce, Tată!

Între mâini alungite şi ochi aplecaţi

Prăbuşeşti cer,

aer cald din cer, miresme de viaţă.

Şi ca în fruntea unui alai

Se rostogoleşte îmbrăţişându-ne picioarele topite, duhurile rătăcite

Acoperindu-ne

Prezenţa Ta.

Dincolo de mine văd deschise ferestrele Împărăţiei

Şi păşind prin oglindă,

zâmbind a Înviere,

coboară Tatăl meu.

Anunțuri