Nu am nici eu un răspuns clar. Aş fi dorit să îl am. Dar până o să îl primesc, m-am gândit să îl întreb pe El:

Ai nins peste umerii mei tăcere.
Albă? Roşie?
Roşie? Albă?

Nu! Tăcerea mea nu poate să mă mântuie,
Nici măcar să mă oprească din Porţile Răului.
Tăcerea mea trebuie dărâmată,
Necuvintele înroşite,
Învelite stacojiu în mantaua dolorosă,
Mântuite întru curgere.
Curgere lină spre Tine,
Pentru a se schimba pe scara cerului cu tăcerile Tale absente
Şi să plouă peste casa mea o supă de litere.

Fă şi un braţ ce să se-ntindă spre mine:
cristalin, răcoritor, înviat.
Spre alţii? Şuvoi
mineral şi purificator
Stâlp de viaţă între mine şi T/tine
Între Tine şi ceilalţi.

Stacojeşte-mi Împărate tăcerile
limbile şi necuvântatele
Şi toarnă albul tău împărătesc
Peste puţinele-multe- mi litere!

Anunțuri