Să Te ascult?

Dar, Doamne, vocea eu demult nu Ţi-o aud,

Mi-a asurzit genunchiu-acesta ciung

plecat, cutreierat de griji şi spaime.

Urechile s-au îndopat cu ştiri, cu snoave,

sunt pâlnii pline de gunoi, puhave, mustind

de strigătul acestei lumi bolnave.

Pe unde să mai treacă rostirea Ta întreagă

când inima mea fuge şi fuge şi aleargă …

să fie gălăgie şi urlet de chimvale

să pară sărbătoare şi jertfe rituale

Să fie gloată multă, cântări şi cântăreţe

să sune Osanale din slăvile măreţe…

Dar

unde mi-e tăcerea?

mi-e stinsă cămăruţa, pustie părtăşia

şi goală mi-e căruţa în care merg ca Filip

ascultând nepătrunsul

urmând călăuzirea

privind adânc la Unsul ce-mparte mântuirea.

Îmbracă-mă, o Tată, în haina Ta curată

desfundă-mi Tu urechea,

dă-mi vocea Ta să bată

la cămăruţa-n care eu ziua mi-o dezgrop.

Vorbeşte-mi Tu, Părinte,

vorbeşte-mi, eu sunt orb!

Anunțuri