Exista in viata noastra lucruri care se intampla o singura data, lucruri pentru care nu iti ajung clipele sa te bucuri suficient de ele.

As putea incepe cu nasterea si moartea, cu alfa si omega fiecarui om; dar pe acestea nu le avem pentru noi, le e dat altora sa le vada si sa le primeasca pana in adancurile amintirilor lor. Sunt insa altfel de momente, episoade, zile de care te poti bucura pana in panzele albe ale sufletului, ale duhului sau ale constiintei de sine. Sunt acele momente pe care stii ca nu le vei mai regasi, pe care trebuie sa le savurezi pana la ultima bataie a ceasului lor. Anul acesta mi-a fost dat sa gust cateva dintre ele, fiecare importante pentru cel putin o parte a fiintei mele. Imi sunt dragi fiecare, si toate au intretesut in respiratiile lor emotii unice, bucatele din sufletul meu.

Anul a inceput repede pentru mine. Uneori ma trezeam mai tarziu in el, abia cand examanele cu ninsoare se incheiau. Anul acesta insa a inceput repede si curgand in el binecuvantate cuvinte:

„Te voi logodi cu mine…”
si cu ochii blanzi ai iubitului meu care imi spuneau atat de dulce ca ma vrea pentru el… Era abia 5 ianuarie, in anul de gratie al Domnului 2008, si eu infloream ca lacrimioarele, clopotel cu clopotel…

Cateva ore mai tarziu si putin mai inghetata a fost randul meu sa spun DA si sa iau un nume nou, numele celui pe care il voi indragi toata viata. Pentru noi era doar o formalitate, un „Dati Cezarului ce e al Cezarului”, moment care avea insa chemarea sa ne deschida mintile si inimile pentru fiecare zi a anului ce ni se asternea alb si moale inainte.

S-au mai linistit clipele in curgerea lor, neuitand sa aduca alte si imbujorate noutati pe care le tin deocamdata sub piatra, pana va veni clipa care sa dea acoperitoarea la o parte.

Si daca nu vi-ati dat seama ca aceasta e doar introducerea, atunci veti sti asta cand veti citi…

~continuarea in episodul urmator~

Anunțuri