Pe unde sunteţi arlechini?
Pe unde vă cresc catifele cereşti
O scenă să-mbrace?
Reflectoare, pe unde vă pitiţi
Lumini luminând întuneric,
otrăvite candele cu untdelem stors
din pământiul venin?
O casă?
O casă a Mea zidită a fost chiar aici
Acum e o scenă mânjită,
un podium strâmb pe care sa vă urcaţi sinele spălăcit.
Oare… oare voi m-aţi iubit?
Un cuvânt
Şi mesele pline de gând necurat
În grabă s-ar arunca la pământ.
Dar voi n-auziţi, stane de piatră
Adormite lângă Înviatul Cuvânt.
Pământul v-ar înghiţi dacă mâna-mi întinsă
s-ar mişca cât fulgul de nea,
Dar mâna mi-e întinsă
Şi nimeni n-apucă de ea.
Cântaţi, vă rugaţi, predicaţi,
un teatru absurd al mimicii seci,
al oaselor fără de vlagă…

Sunteţi reci!
Peşteră de tâlhari reci.

Anunțuri