Sunt un brad

Încovoiat

Luptându-mă să rămân mereu verde.

Mă duelez cu vântul

Şi mă aplec

Dar nu mă închin lui

Nici lumilor lui.

Sunt doar un brad,

Uneori singuratic la culmea adevărului

Strâmb,

De atâtea ori adunând adâncimile

Nevăzutei îndumnezeiri.

Da, stau

Cu rădăcinile îmbrăţişând ţărâna

Ce m-a dăruit lumii

Aleg să binecuvintez pumnul meu de pământ.

Nu seamăn decât cu cerul

În clipele în care el se revarsă printre găurile mele

Nu sunt perfect

Dar unde trăiesc eu

Se deschide cerul cu miresme de viaţă.

Numele meu e o poezie

Ce se unge pe pâinea frângerii de la fiecare masă

Se picură în mine aroma răsăritului

Şi a soarelui pe care El l-a învăţat să umbrească

Faţa lui nevăzut de cerească.

 

Sunt singuratic, dar primesc fraţi

Sunt strâmb, dar nu mă las furat

Sunt sărac, dar oglindesc bogăţia.

Sunt…

Mă găsiţi pe stâncă

În frumuseţea izvorului de veşnicie.


 

Anunțuri