AMIROS DE VESNICIE

 

 

e timpul prea tarziu… si lumea-i spre apus

iar bunatatea n-are cer in care sa rasara

a mai ramas o raza .. ce-aduce-a rosiatic

din crucea sangerie ea parca se-alapteaza

 

e ultima speranta…urcand spre ce coboara

farami de straie albe in cant de heruvim

un colt de paine calda in bocet de vioara

o mana sfant intinsa in zambet de copil

 

spre-o lume care astazi mai stie doar sa ceara

roscoavele de piatra sunt pentru ea ospat

nici foamea n-o mai simte…de fierea cea amara

nici dragostea n-o vede… potoape de dezmat

 

iertarea se zareste…pe-ntinderea de huma

invie lacrimioare in alb de mire drag

cati oare isi dau seama…ce-aduce primavara?

cati cauta sa lumine candela lor in prag?

 

o adiere dulce…un scartait de usa

un cer albit de norii pe care va veni

miroase-a vesnicie…a paine ce hraneste

eu gust…! O, bunatate sfanta spre ceruri ma imbii!

banner1.jpg

Anunțuri