Nu il cunoscusem pana atunci.
Auzisem despre fratele Ioan, il rasfoisem printre cuvintele zamislite din el….
dar nu am ajuns sa il cunosc.
Asa m-a trezit ploaia rece si adanca, asteptand personalul de Bistrita.
Intunerecul de atunci putea doar sa imi acopere nelinistea de-a il vedea pe
Poet.
Ziua urmatoare m-am gasit singura in fata statuii cu o sfielnica nerabdare: oare
ii voi recunoaste?
Si mi-au inconjurat inima cu-un gardulet de cuvinte colegii mei de visare. Era
prima bucurie ce isi scotea mainile calduroase din buzunar.
L-am cunoscut apoi pe Poet.
Nu, el nu venise sa isi admire statuia, se aciuiase doar in inimile flamande
dupa Paine Invierii. L-am vazut apoi coborandu-se din priviri, din amintiri, din
lacrimi si din cuvinte. L-am simtit scrutandu-ne cu infinita caldura din spatele
ochilor de bronz si plimband-se cu aripi de porumbel printre gandurile noastre.
L-am admirat indelung cum le vorbea minerilor rataciti prin Parlament, si cum
purta Dragostea printre amfiteatre ticsite cu sete de student.
Dar cel mai aproape l-am auzit in catedrala, chemandu-ne in adiere de pian si
trompeta, la Marea INvierea. Si i-am atins lacrima ce mi se prelingea pe obraz
atunci cand inimile dardainde printre peretii reci de carne au cantat „Hristos a
inviat din morti […] si celor din morminte viata daruindu-le” .
Ii daruise Hristos viata vesnica si acum el ne-o povestise si noua.
Am iesit de acolo cu lumanarea aprinsa pe-o tampla de inima si m-am bucurat apoi
de Puterea ce ne nascuse din nou pentru o sublima chemare.
Cu haine noi, umezite in lacrimi de dragoste,
Miriam

PS: Pentru cine nu l-a cunoscut, are acum la indemana o filmare deosebita:

„Mai presus de moarte in Iubire”

Anunțuri