Se intampla cu noi o saptamana a oualelor rosii si-a cozonacilor

A prafului zburătăcit prin geamurile deschise s-adulmece primăvara,

O săptămana a prescurei si-a vinului sfintit,

O zi a cuvintelor lungi si-mbatatoare,

Cand ne mintim singuri ca ne-am lasat pacatele-n pridvor.

Se cheama o saptamana a pioseniei, adanc stropita cu iz mistico-religios.

Si daca suntem printre alesii socotiti stalp, sau geam, sau usa de biserica,

Se-ntampla o saptamana a faptelor bune

Si-a gandului gata sa strapunga cerul.

Se-ntampla o saptamana … se-ntampla de sute de vremi,

Si de-atunci, oamenii-L pomenesc iar pe Isus.

Il coboara din icoane, din filme, din amintiri

Si se gandesc iar la Povestea curatirii Templului,

A blestemarii smochinului, a Cinei de taina, a Ghetimanilor, a Crucii…

Da !

Pentru ei toate acestea sunt o simpla poveste

Fara grai, fara ochi, fara duh …

Pentru ca, in Saptamana Patimilor, ei nu au patimit niciodata nimic.

Nu si-au lasat gandurile strapunse de cuiele mortii,

Nici picioarele spalate de lacrimile pocaintei,

Nici inimile frante la cina, nici genunchii plecati in Ghetimani.

Dar ei, ei… suntem noi !

Ne amintim suferinta, Ii plangem durerea

Iar apoi plecam iar gandul la vasele noastre sparte in care Lumina nu a locuit niciodata.

E Saptamana Patimilor,

E vremea sa ma opresc , sa Ii pun mana in rani

Sa-mi las inima sa-i respire Dragostea …

E Saptamana Patimilor,

E saptamana in care clipa de clipa vreau

<<Sa-l cunosc pe El si puterea Invierii Lui

Si partasia suferintelor Lui si sa ma fac asemenea cu moartea Lui

Ca sa ajung, cu orice chip, daca voi putea

La invierea din morti ! >>

Anunțuri