Cand sunt cu prietenii unora le place jazzul, altora filmele, altora semintele dar mie imi place tot timpul poezia. Consecinta? Uneori povestesc cu prietenii in versuri:

 

 

-E.P: De ce ea?

De ce acum?

De ce zice ala ca ii este mai bine acuma?

De ce aud numai :”Asta e viata”?

De ce sa cred ca exista?

De ce aud citate?

De ce ma simt furat?

De ce vad sila in priviri?

De ce nu pot sa plang?

De ce e pustiu?

De ce acum?

De ce ea?

 

 

 

-M.C: Fiindca era unica…

Fiindca fiecare avem un acum al nostru…

Fiindca unii asa au invatat sa zica si
Fiindca altii indraznesc sa mai creada in asa ceva…

Fiindca ai urechi si oamenii au gura…

Fiindca dincolo de ceea ce suntem e credinta…

Fiindca din pacate prea multi oameni au cuvinte…

Fiindca se fura, se fura ca in codru, si ni s-a incetatenit in inima furtul…

Fiindca exista fata morgana…

Fiindca au secat izvoarele pamantului si
Fiindca ai prins prea multe pietre ce se aruncau peste geamuri de inimi impietrite…

Fiindca doar pustia mai scoate ceva bun din noi…

Fiindca esti…

Fiindca era, e si va fii ..

 

De ce am sagetat in cuvinte?

 

Fiindca am inima…
Fiindca am amintiri…
Fiindca am cuvinte….

 

Anunțuri