aprilie 22, 2008 de miriama
Te iubesc,
Aşa cum mă iubeşte sângele
Ce-mi curge prin vene,
Te iubesc,
adiere caldă de soare-nsorit
Pădure de liliac amirosind a-Nviere.
Te iubesc,
Casa mea verde de cedrii
Menuet ce nu se mai termină
Ci acompaniază respiraţiile mele
Ce te adulmecă, pâinea mea albă
Scoasă de îngeri din vatră.
Te iubesc azi,
salcâm inmugurit drept povaţă,
Eşti iubit azi
Crinul meu cu a mării dulceaţă…
Te iubesc azi,
mâinele meu, pe care l-am visat cum se înalţă,
Soarele ce-l aşteptam să răsară
În fiecare noapte, din fiecare viaţă.
Luceafărul meu,
“te iubesc-ul” meu din fiecare dimineaţă !
Te iubesc.
Te iubesc.
Te iubesc,
Suflarea mea de viaţă !
Postat in Poezii | Lasă un comentariu »
martie 10, 2008 de miriama
Pe unde sunteţi arlechini?
Pe unde vă cresc catifele cereşti
O scenă să-mbrace?
Reflectoare, pe unde vă pitiţi
Lumini luminând întuneric,
otrăvite candele cu untdelem stors
din pământiul venin?
O casă?
O casă a Mea zidită a fost chiar aici
Acum e o scenă mânjită,
un podium strâmb pe care sa vă urcaţi sinele spălăcit.
Oare… oare voi m-aţi iubit?
Un cuvânt
Şi mesele pline de gând necurat
În grabă s-ar arunca la pământ.
Dar voi n-auziţi, stane de piatră
Adormite lângă Înviatul Cuvânt.
Pământul v-ar înghiţi dacă mâna-mi întinsă
s-ar mişca cât fulgul de nea,
Dar mâna mi-e întinsă
Şi nimeni n-apucă de ea.
Cântaţi, vă rugaţi, predicaţi,
un teatru absurd al mimicii seci,
al oaselor fără de vlagă…
Sunteţi reci!
Peşteră de tâlhari reci.
Postat in Poezii | 1 comentariu »
decembrie 15, 2007 de miriama
“VENITI SA NE-NCHINAM”
Biserica Penticostala Carpati, Cluj- Duminica, 16 dec , ora 9
Biserica Baptista Betel, Cluj – Duminica, 16 dec, ora 18
Biserica Baptista Iris, Cluj – Luni, 17 dec, ora 19
Casa de Cultura – Sighet – Miercuri, 19 dec, ora 18
Biserica Baptista Aiud, Vineri, 21 dec, ora 18
Postat in 1 | Lasă un comentariu »
decembrie 14, 2007 de miriama
Nu credeam să ştiu a iubi vreodată
A gusta din aer, a umbla prin duh,
A-ţi atinge mâna albă de zăpadă,
A zâmbi-n pământul care te-a născut …
Nu ştiam că pot fiinţa vreodată,
Legănat şi dulce, flori de rozmarin
E privirea-ţi lină, ce se coace-n vatră
Aşteptând seninul zorilor de crin…
Nu ştiam că vreau a muri vreodată
Pe altarul care Domnului te-nchini
Să ajung icoană albă şi curată
În odaia-n care lacrimile-ţi vin…
Nu credeam că eu voi trăi vreodată
Coastă-nmugurită în toiag de cer,
Şi să urc în tine, treaptă lângă treaptă
Către cerul mire din care te cerni!
Postat in Poezii | 8 Comentarii »
octombrie 5, 2007 de miriama
Sunt un brad
Încovoiat
Luptându-mă să rămân mereu verde.
Mă duelez cu vântul
Şi mă aplec
Dar nu mă închin lui
Nici lumilor lui.
Sunt doar un brad,
Uneori singuratic la culmea adevărului
Strâmb,
De atâtea ori adunând adâncimile
Nevăzutei îndumnezeiri.
Da, stau
Cu rădăcinile îmbrăţişând ţărâna
Ce m-a dăruit lumii
Aleg să binecuvintez pumnul meu de pământ.
Nu seamăn decât cu cerul
În clipele în care el se revarsă printre găurile mele
Nu sunt perfect
Dar unde trăiesc eu
Se deschide cerul cu miresme de viaţă.
Numele meu e o poezie
Ce se unge pe pâinea frângerii de la fiecare masă
Se picură în mine aroma răsăritului
Şi a soarelui pe care El l-a învăţat să umbrească
Faţa lui nevăzut de cerească.
Sunt singuratic, dar primesc fraţi
Sunt strâmb, dar nu mă las furat
Sunt sărac, dar oglindesc bogăţia.
Sunt…
Mă găsiţi pe stâncă
În frumuseţea izvorului de veşnicie.
Postat in Poezii | 9 Comentarii »
