Postat în Poezii, etichetat Miriam, poezie, tacere în martie 10, 2009 | Lasă un comentariu »
Nu am nici eu un răspuns clar. Aş fi dorit să îl am. Dar până o să îl primesc, m-am gândit să îl întreb pe El:
Ai nins peste umerii mei tăcere.
Albă? Roşie?
Roşie? Albă?
Nu! Tăcerea mea nu poate să mă mântuie,
Nici măcar să mă oprească din Porţile Răului.
Tăcerea mea trebuie dărâmată,
Necuvintele înroşite,
Învelite stacojiu în mantaua dolorosă,
Mântuite [...]
Postat în Poezii în octombrie 7, 2008 | 5 Comentarii »
Să Te ascult?
Dar, Doamne, vocea eu demult nu Ţi-o aud,
Mi-a asurzit genunchiu-acesta ciung
plecat, cutreierat de griji şi spaime.
Urechile s-au îndopat cu ştiri, cu snoave,
sunt pâlnii pline de gunoi, puhave, mustind
de strigătul acestei lumi bolnave.
Pe unde să mai treacă rostirea Ta întreagă
când inima mea fuge şi fuge şi aleargă …
să fie gălăgie şi urlet de chimvale
să [...]
Postat în Poezii în aprilie 22, 2008 | Lasă un comentariu »
Te iubesc,
Aşa cum mă iubeşte sângele
Ce-mi curge prin vene,
Te iubesc,
adiere caldă de soare-nsorit
Pădure de liliac amirosind a-Nviere.
Te iubesc,
Casa mea verde de cedrii
Menuet ce nu se mai termină
Ci acompaniază respiraţiile mele
Ce te adulmecă, pâinea mea albă
Scoasă de îngeri din vatră.
Te iubesc azi,
salcâm inmugurit drept povaţă,
Eşti iubit azi
Crinul meu cu a mării dulceaţă…
Te iubesc [...]
Postat în Poezii în martie 10, 2008 | 1 comentariu »
Pe unde sunteţi arlechini?
Pe unde vă cresc catifele cereşti
O scenă să-mbrace?
Reflectoare, pe unde vă pitiţi
Lumini luminând întuneric,
otrăvite candele cu untdelem stors
din pământiul venin?
O casă?
O casă a Mea zidită a fost chiar aici
Acum e o scenă mânjită,
un podium strâmb pe care sa vă urcaţi sinele spălăcit.
Oare… oare voi m-aţi iubit?
Un cuvânt
Şi mesele pline de gând necurat
În [...]
Postat în Poezii în decembrie 14, 2007 | 8 Comentarii »
Nu credeam să ştiu a iubi vreodată
A gusta din aer, a umbla prin duh,
A-ţi atinge mâna albă de zăpadă,
A zâmbi-n pământul care te-a născut …
Nu ştiam că pot fiinţa vreodată,
Legănat şi dulce, flori de rozmarin
E privirea-ţi lină, ce se coace-n vatră
Aşteptând seninul zorilor de crin…
Nu ştiam că vreau a muri vreodată
Pe altarul care Domnului [...]
