Eşti sfânt, sfânt, sfânt!

Dincolo de gând, de cânt sau cuvânt,

Nu pot să Te cuprind,

Eşti sfânt,

Dar nu mă înspăimânt,

Nu mă fac mic

Căci aşa cum sunt, bulgăr pitic

Tu m-ai privit, m-ai iubit, m-ai topit…


Eşti sfânt,

Cuvânt întrupat pe pământ, tresar când urma-ţi ating

Dar nu mă închid între frunzele lin cântate-n finic

Tu ai dat valoare acestui nimic

Nu mai sunt mic, în Tine-s sfinţit.


Şi cresc

Până la ceruri mă-ntind să Te-ating

Sfinţenia s-o prind în suflet şi-n gând

S-o respir, s-o expir

Peste juru-mi blocat în pământ.

Eu cred că sunt sfânt când gândul Ţi-l dau legănat

Să-l cobori curat la-Împărat

Sunt sfânt şi cu Tine mai sfânt eu mă fac!


[Betesda, mai 2010]