Insula pustie?

Ce poţi să faci când viaţa îţi aduce, ca şi un uragan, o insulă ce în ochii tăi pare pustie?

Să îţi cauţi palmierul (presupunând că suntem în acele filme exotice care au mereu o insulă pustie cu vegetaţie luxuriantă) sub care să alegi să plângi împotriva sorţii, a Dumnezeului care nu a potolit şi furtuna ta?

Sau, reinviind un Robinson Crusoe personal, să începi să transformi insula după buna plăcere a voii tale?  Să îţi construieşti colivia, să ştergi ragul de pe rogojina ta confortabilă?

Ce e mai greşit: să stai să aştepţi o altă furtună ce să te poarte spre celălalt mal, luând poziţia inadaptabilului complet al locului şi timpului în care ai ajuns sau să încerci să ignori timpul şi locul inchizându-te în burta insulei tale?

Să plângi sau să te bucuri?

Să mori sau să învii?

Când viaţa ta naufragiază pe o insulă pustie, e o binecuvântare sau o încercare a credinţei care va aduce cu ea răbdarea, răbdarea biruinţă, iar biruinţă aceasta dulce aduce nădejdea unui cer senin şi a unui pământ plin şi populat de oameni şi civilizaţie?

Nu e oare insula pustie un Patmos în care să mă plec în pulberea pământului şi să caut Creatorul, lăsându-L în acelaşi timp să mă caute şi El de toate buruienile ce le-am prins între subsiori? Iar apoi, îmbibată de ţărână, să stau liniştită în bătaia soarelui şi a vântului, fără a încerca să mă ascund de ele, să le îndrum spre un loc mai însetat după ele … să încerc să mă cuvânt, să locuiesc în Cuvânt şi cuvântul să mă locuiască.

Sunt insulele pustii ocazii de a construi o nouă bucăţică de lume sau doar popasuri răcoritoare, o baie de tăcere şi cuvântare perpetuă pentru trup, suflet şi duh?

De câte insule mi-am legat numele? De câte ori m-am ascuns când barca ancora pe malul naufragiatului din mine? Ori poate am ales să visez în fiecare noapte vaporul ce va veni să mă salveze, iar într-un târziu prea devreme ajuns la mine, să imi trăiesc visările cu fiecare răsărit ce se oglindea în nisipul alb al pământului ce-mi săruta pielea în asfinţit?

Oare e pustie insula sau ochii au fost pustiiţi de orice formă de imagine?