Nu credeam să ştiu a iubi vreodată
A gusta din aer, a umbla prin duh,
A-ţi atinge mâna albă de zăpadă,
A zâmbi-n pământul care te-a născut …
Nu ştiam că pot fiinţa vreodată,
Legănat şi dulce, flori de rozmarin
E privirea-ţi lină, ce se coace-n vatră
Aşteptând seninul zorilor de crin…
Nu ştiam că vreau a muri vreodată
Pe altarul care Domnului te-nchini
Să ajung icoană albă şi curată
În odaia-n care lacrimile-ţi vin…
Nu credeam că eu voi trăi vreodată
Coastă-nmugurită în toiag de cer,
Şi să urc în tine, treaptă lângă treaptă
Către cerul mire din care te cerni!
Miriam, ce pot sa spun… pur si simplu superb!
Primul vers “Nu credeam sa stiu a iubi vreodata” (si de fapt intreaga poezie) parca l-ai scos din inima mea, fara sa fi stiut vreodata ca e acolo.
Domnul sa va binecuvanteze hotararea si sa va tina mereu uniti in mana Lui!!!
pot sa recunosc cu drag aroma stilului eminescian. imi place..
Delia, multumesc mult pentru urari.. ce pot sa iti doresc decat ca acelasi lucru, insotit de mult mult har si multa pace, sa va dea si El voua.
Rasarit, stii ce e interesant? Nu mi-a placut deloc cand trebuia sa il invat pe Eminescu l-a scoala… mi-a placut insa proza lui
buna miriam!lumea vorbeste despre tine peste tot:L-A scoala, L-A teatru, L-A film, L-A magazin si as putea continua la nesfarsit.
intr-un fel simt ca ne asemanam, adica nici mie nu mi-a placut sa-l studiez pe Eminescu L-A scoala, insa fiind obligat de imprejurari LAM lecturat in cele din urma.
am remarcat ca sunt multe persoane care isi spun parerea in priviinta ta. cand am inceput sa-ti scriu voiam sa fac si eu acelasi lucru. dar cine sunt eu sa arunc cu pietre in tine asa cum fac alti pacatosi.
am citit versurile tale si mi se par geniale.chiar in acest moment simt ca vibreaza ceva…dar stai.e chiar EL Insusi…marius marius ma suna si aveam telefonu pe vibratii.pentru o clipa am crezut ca simt si eu acea bucurie sufleteasca despre care ne vrbesti
aceasta inspiratie a ta este dovada clara ca Dumnezeu exista si mai mult decat atat…ca El are si simtul umorului!adica mi se pare normal sa mai glumeasca si EL,nu?doar NE-a facut dupa chipul si asemanarea LUI.noi glumim si semanam cu EL deci si EL glumeste
daca in anumite circumstante ,atenuante, tu ai fi o gluma de a LUI?
si ma mai gandesc eu asa, daca EL ar face o gluma, fiindca sunt sigur ca mai si glumeste, oare noi am fi in stare sa o intelegem?
eminescu nu este clasificat drept un prozator bun. dar si eu am adorat proza. cel putin geniu pustiu , dionis si inca vreo doua povestioare.
Bravo!
Mi-ai luminat un asfintit. Multumesc.