Nu il cunoscusem pana atunci.
Auzisem despre fratele Ioan, il rasfoisem printre cuvintele zamislite din el….
dar nu am ajuns sa il cunosc.
Asa m-a trezit ploaia rece si adanca, asteptand personalul de Bistrita.
Intunerecul de atunci putea doar sa imi acopere nelinistea de-a il vedea pe
Poet.
Ziua urmatoare m-am gasit singura in fata statuii cu o sfielnica nerabdare: oare
ii voi recunoaste?
Si mi-au inconjurat inima cu-un gardulet de cuvinte colegii mei de visare. Era
prima bucurie ce isi scotea mainile calduroase din buzunar.
L-am cunoscut apoi pe Poet.
Nu, el nu venise sa isi admire statuia, se aciuiase doar in inimile flamande
dupa Paine Invierii. L-am vazut apoi coborandu-se din priviri, din amintiri, din
lacrimi si din cuvinte. L-am simtit scrutandu-ne cu infinita caldura din spatele
ochilor de bronz si plimband-se cu aripi de porumbel printre gandurile noastre.
L-am admirat indelung cum le vorbea minerilor rataciti prin Parlament, si cum
purta Dragostea printre amfiteatre ticsite cu sete de student.
Dar cel mai aproape l-am auzit in catedrala, chemandu-ne in adiere de pian si
trompeta, la Marea INvierea. Si i-am atins lacrima ce mi se prelingea pe obraz
atunci cand inimile dardainde printre peretii reci de carne au cantat “Hristos a
inviat din morti [...] si celor din morminte viata daruindu-le” .
Ii daruise Hristos viata vesnica si acum el ne-o povestise si noua.
Am iesit de acolo cu lumanarea aprinsa pe-o tampla de inima si m-am bucurat apoi
de Puterea ce ne nascuse din nou pentru o sublima chemare.
Cu haine noi, umezite in lacrimi de dragoste,
Miriam
PS: Pentru cine nu l-a cunoscut, are acum la indemana o filmare deosebita:
“Mai presus de moarte in Iubire”
Multumim, Miriam. L-am vazut si eu pe Ioan Alexandru, dar din pacate tocmai in seara cand a avut acel accident vascular. Se afla la Arad, la Sala Sindicatelor, impreuna cu un astronaut american crestin. Eram mititel, dar verva lui inconfundabila mi-au ramas intiparite inca de atunci. Ce desfatat e fratele Ioan in ceruri acum! Ce-om avea de povestit in ceruri…
Eu nu l-am vazut niciodata, Natan… nu am avut acest har. Dar o parte din el am vazut-o in alti oameni, si mai ales in oamenii ce au venit atunci la Bistrita pentru a sarbatori o viata inchinata lui Dumnezeu. El era deja cu Dumnezeu, noi… puteam doar sa vedem pasii lui, ce se insirasera poetic spre cer. As fi vrut sa pot sa ii ascult cursurile, sa ii vad cuvantarile, sa zic Amin rugaciunii lui. Insa Dumnezeu mi-a lasat doar amintirile altora si poeziile sale, pentru a-mi vorbi despre o Poezie a Dragostei si Invierii, pentru a intelege ca fiecare avem o chemare, un tel inalt, si ca asumarea ei e posibila doar in Domnul.
[...] Mulţumim pentru amintirea lui Ioan Alexandru May 16th, 2007 Ii multumim lui Miriama pentru răs-frîngerea care ne-a adus din nou aminte de Ioan Alexandru la şapte ani de la moartea lui, cel mai [...]
nespusă mulţumire pentru filmul acesta cu Ioan Alexandru
mulţumesc Miriama pentru cuvintele, scrise cu atâta gingăşie, cu o inimă atât de caldă, şi moale