Am ramas surprinsa vazand cata lume imi calca pragul. Si fiindca multi asteptati cu ochii pe fereastra continuarea povestii, am sa deapan iar firul, alb si imaculat, al povestii mele de nunta.
Se facea tot mai cald, caldura de cuptor romanesc, ce vrea sa te incinga si pe tine cu el in temperaturile insuportabile. Invitatii de dat, flori de ales, liste cu ce mai e de facut… si in toate astea.. socoteli, ganduri izvorate pe scaun de dentist.
Dar uite ca s-a terminat si cu impartitul invitatiilor, si cu alesul culorilor sau al domnisorilor sau al cantarilor ce aveam sa le cant in prima din cele mai frumoase zile ale vietii mele. Totul era nou, unic. Nu mai scrisesem niciodata un astfel de text, precum cel al invitatiilor de nunta:
” Miriam & Vicenţiu
Îmbătaţi de dragostea lui Dumnezeu ne-am contopit sufletele. Nu mai sunt eu, nici tu nu mai exişti! Rămâne dincolo de trecerea timpului El – Dragostea, iar noi ne confundăm, în fiecare secundă, tot mai mult cu El.
“
(Roprint – multumim pt harul ce ni l-ati aratat la invitatii)
Invitatie
Au fost atatea pregatiri, ca nu as stii de unde sa le mai iau. Dar una dintre partile frumoase a fost sa imi aleg oamenii care sa imi fie aproape. A fost o bucurie sa ii aleg pe Bianca, Andreea, Dani si Nica sa imi fie domnisori de onoare. Chiar a fost o onoare sa ii am aproape, si le multumesc. Cuvinte de apreciere ar fi si
pentru Georgiana – un spirit din abundenta creativ; pt Andreea – ce transpune arta prin flori; Dana si Ionut -
doi ochi digitali de care nu m-as desparti niciodata; Andrei – care tace si face, iar cand vezi ce a facut te lasa cu gura cascata si cu sufletul imbujorat. (cine doreste, cine pofteste am si date de contact)
Ne-a fost drag sa alegem cantarile, si au ramas atatea necantate, dar multumiri grupului de inchinare ca le-a dat glas atat de frumos. Multumim si celor care au raspuns la provocarea de a ne sluji in biserica…. sunt
atatea inimi de rostit…familia, corul, Pia&Nico, Ruthie, Dani, Paul (fara de care intrarea mea nu ar fi fost la fel de romantica si nu as fi auzit atat de frumos cum se bucura viorile), tinerii mei dragi alaturi de care
am crescut… Cuvintele au fost si ele pline de har si drese cu sare si fiecare pastor a fost o adiere a untdelemnului sfant (Teofil Mihoc, Dani Popa, Luci Rauca, Viorel Tut, Ovi Rauca).
Get ready
Iar acum, ca am invatat sa zic multumesc, as putea incepe sa povestesc despre ziua mea unica – 3 august 2008. <It’s time to wake up, it’s 5:40> Ganduri ciufulite, ochii imbratisati refuzand sa isi desparta degetele negre ale pleoapelor, picioare amortite si un prim gand: azi sunt mireasa. Apare si idea primului zambet, azi sunt bucuroasa, azi e ziua mea cand trebuie sa stralucesc. Langa mine soferul meu matinal – Didi (multumesc ), e vremea sa coafam timpul, si miresele. Rotocoale de par brun inchis gata sa primeasca lumina soarelui si a blitzurilor, diadema sclipind mandra pe un crestet de cap romanesc [oare chinezoaicele ce au facut-o visau vreodata sa o poarte?] si din nou gandul: azi, chiar azi, sunt mireasa. Primii oameni incep sa se agite in jurul meu. Iubitul meu drag, abia trezit imi spune atat de frumos ca ma iubeste. Ce frumoasa e vocea iubitului meu atunci cand se impleteste cu zorile! O noua oprire, ultimele ajustari facute de Diana cu multa gratie si sunt gata sa ma lansez in rochia de mireasa .
In cateva minute stateam in fata oglinzii pentru primele poze; in casa lumea si misca precum un musuroi de furnici. Era trecut de 8:15, ora la care trebuiau sa ajunga cei atat de dragi mie. Sunt gata, nu am decat sa stau linistita, sa cochetez cu aparatul si sa respir, sa nu uit sa respir din aerul binecuvantarilor ce EL mi le pregatea cu atata dragoste.
Imi sclipesc ochii, de cealalta parte a retinei e mirele meu. Cel mai frumos dintre crini, cu sufletul inundat de bucuria revederii mele, cu mainile strangand in brate un buchet atat de frumos colorat. Ceilalti mai intarzie, lasandu-ne ragaz pentru imbratisari calde si pline de pace, iubitul meu stie atat de bine sa ma linisteasca… Zgomotul pasilor se intrețește.
Suntem toti acum; Ovidiu rosteste primele cuvinte deschizand zagazurile lacrimilor. Plangem incet si pe ascuns, bucuria nu trebuie deranjata. Se cere binecuvantarea divina asupra primelor ore, primilor pasi si alaiul porneste. Prima oprire: Gradina Botanica.
~ continuarea in episodul urmator~
